Batrani parinti...

Era o simpla dimineatza de vara.Cocosul tinea mortis ca prin cantatul sau sa arate intregi lumi ca el e primul care s-a trezit...si uite asa parca totul incepe sa ia viata....Soarele ce  rasare,iar prin razele lui marete incearca sa acopere fiecare particica a Pamantului ,pasarile incep sa isi cante  coroana rituala a diminetii iar rand pe rand pe ulita satului se vedeau cum treceau oameni ce in spate isi tinea sapa cu care avea sa isi munceasca pamantul...

Intr-o veche casuta,se aflau doi batrani,care cu roua dimineti isi spalau gingasi ochi.Uitande-se la calendar,batrana mama,mai incercuieste o zi a luni,si oftand din tot sufletul spune"OFF DOAMNE...A MAI TRECUT O ZI...OARE CATE VOR MAI TRECE?",cu ochii tristi si plini de lacrimi batranul tata isi bate babutza peste umar si ii spune:"HAIDE FEMEIE SA  MUNCIM PAMANTUL...NU E TIMP SA NE PLANGEM".Si uite asa uitandu-se la o poza de pe geamul casei,batrani isi intareau puterile.Si-au hranit animalele si lundu-si in spate sapa,au plecat sa-si munceasca pamantul. 


Acel pamant  nu era muncit pentru ca nu mai aveau bucate in casa,caci la faramiturile pe care ei le mancau...nici nu se punea problema.Batrani isi munceau pamantul cu speranta ca intr-o zi toate cele adunate le va imparti copiilor lor!
Soarele ii cedeaza Luni locul lui pe cer...,si uite asa noaptea vine!Batrani parinti coboara incet de pe deal,mergand spre locul cel mai de pret,mergand spre casa.Isi iubeau la nebunie casa,nu pentu ceea ce era...ci 

pentru ceea ce ascundea:AMINTIRI MINUNATE ALATURI DE COPII LOR!

Batrana mama,primul lucru pe care il facea cand ajungea in casa era sa se duca la fereastra de la patul sau,sa ia poza cu copii sai si sa ii pupe pe rand.Dar dintr-o data,ochii ii inlacrimau,lacrimile se zbatreau sa iasa afara,cu mana plina de bataturi isi impinge pe spate parul alb si carunt,si uitandu-se la calendar observa ca maine se vor face trei ani de cand sunt singuri,trei ani de dor,trei ani de cand in fiecare seara pupa aceea poza,trei ani de cand in fiecare noapte adormea pe pragul casei sperand ca dimineatza cand se va trezi copii ei vor fii langa ea.Dar nu era asa,de trei ani,in mijlocul noptii batranul tata se chinuia sa isi adune puterile spre a-si duce nevasta in pat, dupa ce corpul ii era slabit de tristete,suferinta si plansete.

  Desi pentru toata lumea,dimineatza inseamna o noua zi de speranta,de a lupta,de a spera,pentru cei doi batrani dimineata inseamna amar,suferinta si inca un vis spulberat!Insa, in dimineatza asta....totul parea diferit...desi cocosul a avut grija sa trezeasa pe toata lumea,desi vedeai oameni cum fugeau la treaba de zi cu zi;in dmineatza asta.....pasarile nu isi mai cantau serenada,florile nu mai vroiau sa isi mai deschida petalele,iar cerul  de un albastru inchis acoperea razele Soarelui.

 In dimineatza asta,batranii parinti erau fericiti,radeau cand alergau prin curtea casei dupa copii lor,rasetele lor rasunau in tot satul la povestiile pe care copii lor le  spuneau...pentru prima data dupa zile amare in care mancarea nu mai avea gust...pentru prima data cand batranii mancau cu pofta.In ochii lor stralucea acea fericire ca in sfarsit sunt langa copii lor pe care ii iubeau atat de mult,simteau cum nu isi mai puteau opri corpul din tremurat...pentru  ca in sfarsit in dimineatza asta visul lor nu a fost facut scrum...in sfarsit in dimineatza asta...ERAU DOI BATRANI PARINTI  FERICITI.
Cerul plangea,suflete de oamneni ii strigau ...tipete si lacrimi acoperau satul.

Iar in departare copii lor blestemau dorul ...blestemau iubirea...blestemau dorinta  de a-i revedea,dorinta de ai readuce inapoi ,BLESTEMAU ACEA DIMINEATZA...pt ca aceea dimineata a adus fericire in doua suflete...dar pretul ei a fost mult prea mare...pretul ei a fost durere, tristete, plansete,lacrimi si mai presus de toate pretul ei a fost un 
dor amar in sufletul  nu a  doua persoane....ci la zeciile de persoane ce ii iubeau.....!! pe acei BATRANI PARINTI!!!

Aceasta micutza poveste am scris-o pentru parintii mei cei scumpi,desi sunt la sute de kilometri  distanta de mine ,vreau sa le reamintesc ca ii iubesc din tot sufletul,si oricat de dureroasa este distanta...le promit ca vom fii intotdeauna impreuna....voi face tot ce-mi sta in putere...sa ii fac fericiti si sa ii rasplatesc macar pe jumatate pt ca mi-au dat viata si pt ca sunt cei mai minunati parinti din lume!!!
           VA IUBESC DIN TOT SUFLETUL INGERSII MEI  
               SI MA ROG IN FIECARE SEARA PENTRU VOI!
                                    Cu toata dragostea Claudia