Kronstadt cunoscut si sub numele de Brasov

    

    Cele mai indepartate urme ale civilizatiei nascute aici, la Brasov, dateaza de peste 60.000 ani. Trecut prin furcile vremii, acest loc a parcurs numeroase etape dezvoltarea sau regresia, specifice vechilor civilizatii ce s-au stabilit in aceasta regiune a lumii: Europa. Marturie a prezentei dacilor, cel mai vechi monument al antichitatii acestor meleaguri este Sanctuarul Dacic - Racos (greu accesibil)

Castelul roman Rasnov - Hoghiz: sunt vestigii ale vechii frontiere a Imperiului Roman, datand din secolul II e.n, care trecea in apropierea Brasovului. Cumidava este primul nume care desemneaza vechea cetate a Brasovului, acest nume fiind gasit pe o inscriptiie sculptata intr-un bloc piatra in castelul Rasnov, denumire pastrata apoi o data cu contopirea poporului dac cu poporul roman. Tara Barsei a pastrat tot timpul un rol important prin amplasarea strategica sau bogatia resurselor naturale.

    Atestat documentar in anul 1235 sub numele Corona mai apoi Barasu - 1252 - Braso - 1288, cel mai important oras al Transilvaniei al evului mediu a dominat viata economica a secolelor XIV-XVI. Conform celui mai vechi act al Arhivelor Statului Brasov anul 1353 - Privilegiul de baza al orasului Brasov, activitatea comerciala din aceasta zona era infloritoare, Brasovul fiind renumit pentru calitatea marfurilor dar mai ales pentru armele care se fabricau aici. Cele mai puternice Bresle a acelor vremuri se aflau aici, atat pozitia privilegiata a orasului cat si numeroasele tratate comerciale, acordate de Domnii Tarii Romanesti, ducand la constituirea unei puternice influiente comerciale a acelor timpuri.

   Bresle puternice, intre care se aflau in frunte aurarii, tesatorii, postavarii, armurierii, fierarii, aramarii, cositorarii, au facut ca Brasovul sa nu ramana doar un punct al comertului tranzit, ci un infloritor centru mestesugaresc. Anul 1377 o data cu constuirea Cetatii Bran se confirma incheiera unui tratat comercial - politic - legatura orasului Brasov cu satele libere sasesti din cadrul districtului Brasov.
   Constructia orasului a fost facuta conform celor mai inalte standarde ale vremii, zidurile cetatii ,bastioanele, turnurile de paza-aparare fiind completate de depozite, piete, ateliere, pravalii, hanuri, biserici, spitale, Brasovul acelor vremuri fiind un exemplu de organizarea - exploatarea resurselor existente, numeroase cladiri se pastraza acum, cum ar fi:

Biserica Neagra

Impozantul monument din centrul Braşovului a fost construit în secolele XIV-XV. Lucrările încep în 1383 şi au la bază un proiect în stil gotic, cu mărimi impresionante: 89 m lungime, 38 m lăţime şi 42 m înălţime. În planul iniţial erau prevăzute două turnuri, dar a fost realizat doar unul, cu o înălţime de 65 m. În 1421 când lucrările se apropiau de sfârşit, năvălesc turcii producând pagube serioase construcţiei.

După trecerea pericolului lucrările au fost reluate, edificiul fiind terminat şi sfinţit în 1477, iar turnul în 1514. În 1542 când oraşul a acceptat reforma lui Honterus şi sasii au trecut la luteranism, biserica catolică de până atunci s-a transformat în evanghelică. Pe lânga scurta cronică a Transilvaniei pe anii 1143-1571, figura şi lunga listă a donatorilor care au făcut posibilă construirea bisericii (după Orban Balazs: Descrierea Ţinutului Secuiesc). Din păcate inscripţiile au dispărut în incendiul din 1689, după care edificiul devine cunoscut sub numele de "Biserica Neagră".

   Prima Scoala Romaneasca

În 1495, când şi-a deschis porţile Prima Şcoală Românească, era lucru mare. La şcoală venea doar alesul satului, ca să înveţe şi să devină dascălul, notarul sau chiar preotul satului. Venea la şcoală, şi aducea o găleată de grâu, un car cu lemne şi 4 florini (bani cu care cumpărai 3-4 boi), şi studia gramatici, învăţătură bizantină, pilde din biblie, dar şi filozofia secolul XVI, citate din Aristotel, Democrit şi alţii.
 Elevii de atunci, învăţau cum se fac actele oficiale în cancelarii, aveau un manual de cultura albinelor, unul cu legile comerciale, şi chiar un manual de macrobiotică – secretul de a-ţi lungi viaţa, apărut în 1844 de Pavel Vasici. Graţie diaconului Coresi aici au văzut lumina tiparului primele cărţi în limba română.
 El a venit aici de la Târgovişte în 1556, când în biserică se folosea limba slavonă, iar preoţii din Ardeal începuseră să traducă în limba română cărţile bisericeşti. A recunoscut imediat că în Ardeal erau nevoie de cărţi în limba română.
 Prin cele 39 de cărţi tipărite, în 150-200 de exemplare, tot serviciul religios ortodox al ţării era bine întreţinut. 
În muzeul şcolii este păstrată tiparniţa, împreună cu cele 9 exemplare coresiene. În muzeu se mai pot admira cărţi ferecate în argint, documente de pe vremea lui Ştefan cel Mare, un hrişov din 1656, sălile Tudor Ciortea (muzică) şi Ştefan Mironescu (pictură).

                         

   Bastionul Graft

Întrerupând monotonia zidului de  apărare, bastionul de pe malul râului Graft (Spurcata) asigura prin intermediul unui pod mobil legătura către Turnul Alb. Clădirea cu două etaje construită în perioada 1515-1516, spijininduse pe zidul de apărare a fost avarită de ploile torenţiale din 1809, şi a fost consolidată în 1822 cu trei arcuri de sprijin, poziţionate deasupra râului. În 1902 două dintre ele au fost demolate. Bastionul avea rol de comunicare şi de apărare.
 Martori sunt gurile de tragere şi gurile folosite pentru turnarea smoalei topite şi a apei clocotite. În urma lucrărilor de restaurare din 2003 şi 2004 Bastonul Graf a intrat în circuitul turistic. În prezent între pereţii lui funcţionează o secţie a Muzeului Judetean de Istorie Brasov (Mesteşugarii din Brasov, apărători ai cetăţii).

Turnul Alb

Turnul Alb situat pe o stâncă a fost construit în anul 1494 şi are forma unui semicerc închis, cu partea dreaptă orientată spre oraş. Construcţia avea 5 nivele iar înălţimea varia între 18-20 metrii în funcţie de denivelările solului. Denumirea de alb provine de la aspectul lui, fiind tencuit şi văruit în alb. Partea de sus a turnului este dotată cu creneluri iar pe pereţii laterali se văd şi astăzi nişte jgheaburi ieşite în consolă de unde ploua cu pietre peste atacatori. Intrarea în turn fiind la mare înălţime accesul era posibil doar prin intermediul unor scări mobile. Marele incendiu din 1689 a cuprins şi turnul alb, urmările lui au fost înlăturate doar în 1723, când turnul a fost restaurat. În concepţia de apărare a oraşului acest turn era apărat de breasla cositorarilor şi arămarilor.

Turnul Negru

  Este un turn masiv cu 11 m înălţime, care în 1995 a primit un acoperiş de sticlă. A fost construit în secolul XIV, a supravieţiuit 2 incendii cauzate de trăsnet, datorită primului (1599) a obţinut numele de Turn Negru. Accesul în interiorul lui se derula pe o poartă situată la 2 metrii inălţime. Legătura cu cetatea se realiza printr-un pod mobil şi un tunel subteran. Avea rol de a impiedica apropierea duşmanilor de ziduri. Ultima dată a fost folosit ca turn de pază în timpul epidemiei de ciumă din 1756. În prezent turnul găzduieşte expoziţii temporare.

Bastionul Tesatorilor

Bastionul a fost ridicat în două etape între anii 1421-1436 şi 1570-1573, partea prăbuşită în 1701 a fost refăcută în 1750, iar în 1910 a fost restaurat.
 Are o formă hexagonală, ocupă o suprafaţă de 1.616 mp şi este înconjurat de ziduri groase (1,5 - 3 m), cu guri de tragere de tragere şi de aruncare a smoalei topite, iar la parter cu guri pentru tunuri. Pe interiorul zidurilor sunt galerii pe trei şi patru nivele. În 1800 se construiesc două încăperi pentru festivităţile breslei ţesătorilor, iar în 1807, când bastionul şi-a pierdut funcţia de apărare şi o căsuţa din faţa intrării. Din 1908, bastionul este folosit din ce în ce mai mult, pentru activităţi culturale, datorită extraordinarelor calităţi acustice au fost organizate aici chiar şi concerte de opera.  
În 1950 devine muzeu, în expoziţia permanentă Cetatea Braşovului şi fortificaţiile din Ţara Bârsei, sunt expuse obiecte medievale de apărare, produse ale breslei ţesătorilor, iar în sala armelor se află o machetă a Braşovului medieval, realizată în 1896 de profesorul Friedrich Herman, o machetă a Scheiului.

Bastionul Fierarilor

Prima construcţie ridicată în acest loc a fost atestată în 1521, a avut o istorie zbuciumată. A fost distrusă de inundaţia din 1526, a fost refăcută, ca să fie distrusă de o noua inundaţie în 1667. Peste 21 de ani este afectată serios de marele incendiu din 1688, fiind refăcut după 20 de ani. 
După mai multe transformări bastionul a ajuns la forma actuală. La inceput era folosit ca depozit de cereale, iar din 1923 adăposteşte Arhivele Naţionale - Braşov. Aici se păstrează, multe documente valoroase, printre care cea mai veche scrisoare redactată în limba română - epistola negustorului Neacşu din Câmpulung din 1521.

Bastionul Funarilor

Atestat în documentele din 1416, bastionul Funerarilor sau Frânghierilor a suferit mult pe timpul incendiilor din 1461 şi 1689, astel a fost reconstruită. Construcţia hexagonală cu înălţimea de 10-12 m şi cu ziduri din cărămidă şi piatră, de 2 m grosime, avea în sarcină apărarea laturii de sud a zidului de apărare. După refacere bastionul a devenit depozit pentru materiale. În 1794 breasla a construit în incinta sa o casă, care se vede şi este locuită şi astăzi.

Bationul Postavrilor

Construit între anii 1450 şi 1455 de breasla aurarilor, Bastionul Postăvarilor doar în 1640, a fost preluat de breasla postăvarilor. Este un bastion circular cu diametru de 16 m, 4 nivele şi 19 m înălţime. Zidurile lui groase de 2 metri aveau guri de tragere, iar la parter găuri pentru tunurile cumpărate din Praga. A fost unul dintre cele mai bine apărate bastione. În perioada 1961-1962 a fost consolidat, iar în 2005 renovat.

Bastionul cojocarilor

Bastionul Cojocarilor, sau Tăbăcarilor a fost construit în jurul anului 1452 şi încredinţat spre apărare breslei tăbăcarilor. De formă semicirculară, cu partea deschisă către Bastionul Postavărilor comunica cu acesta printr-o galerie de-a lungul zidului. Bastionul Cojocarilor a avut goluri de tragere şi guri pentru smoală topită. Arcurile de cărămidă ce se văd şi astăzi au fost făcute mai târziu.


Pe langa  toate acete minunate obiectve turistice ,Brasovul se mai poate lauda si cu:

Biserica Groaveri

După modelul bisericii ortodoxe din Viena 

                                        avem Biserica Groaveri 

Biserica Sfanta Treime

In virtutea sistemului religiilor recepte ortodocşii nu aveau voie să construiască biserică în interiorul cetăţii. Astfel după intervenţii repetate edilii oraşului aprobă în 1786 transformarea clădirilor interioare ale unor case săseşti în biserică, dar fără turn, clopot sau toacă,acum aceasta biserică  este cunoscuta si sub numele de Biserica Sfanta Treime.

Teatru Dramatic

                        Infiinţat în 1946   si cunoscut de catre toti brasoveni ca Teatru Sica Alexandrescu

  

  
    

Biserica Catolica

                                                                                                           Unicul monument baroc din oraş a fost construit între anii 1773 şi 1787, cu sprijinul împărătesei Maria Tereza,astazi cunoscut si sub numele de Biserica Catolica.

Casa Honterus

Brasovul se mai poate lauda cu resedinta unuia dintre cel mai cunoscut personaj al Brasovului medieval,cunoscut sub numele de Johannes Honterus.Autorul primei hărţi a Transilvaniei, al cărţilor întitulate Garmatici Latine şi Descrierea Lumii, întemeietorul tipografiei şi şcolii superioare din Braşov, fondatorul primei mori de hârtie din România

Muzeul de etnografie

 Clădirea construită în 1902 găzduieşte muzeul etnografic, cu colecţii de etnografie şi artă populară: ceramică, sticlărie, port popular şi textile, ouă încondeiate, icoane pe sticlă, metal, piele, os, etc. un patrimoniu de 13.600 de obiecte, datate între secolele XVII - XX, reprezentând Bran, Ţara Bârsei, Rupea şi Ţara Oltului.

Casa Muresenilor

În această casă de locuinţă a familiei Mureşenilor, şi fostul sediu al redacţiei Gazeta Trasilvaniei (apărută în 1838), din anul 1968 funcţionează Muzeu memorial Casa Mureşenilor. 

Muzeul de Arta

          In această clădire frumoasă, construită la începutul secolului XX funcţionează Muzeul de arte. Aici sunt expuse lucrări de pictură pe lemn şi sticlă, portrete de epocă, opere din sec.

  XIX realizate de mari pictori români ca Gheorghe Tătărescu, Theodor Aman, Sava Hentia, Constantin Lecca, Nicolae Grigorescu. 

     În anul 1900, preşedintele Tribunalului Regal dl. Georg von Weer a formulat o cerere către comunitatea oraşului Braşov pentru atribuirea unui teren de 9450 mp, pe care să se construiască Palatul de Justiţie.  

Palatul Justitiei

Casa Reduta

    Vechea sală de spectacole, botezată Casa Reduta, după o sală de bal din Viena, a fost centrul cultural al oraşului încă din secolul XVIII-lea. 

Biserica Sfantul Martin

      Biserica Sfântul Martin este unul dintre cele mai vechi monumente ale Braşovului, în 1395 regele Sigismund a comandat o slujbă aici, pe una dintre uşi este înscris anul 1522, iar pe clopotul bisericii "Magister Andreas de brash, anno 1521". 

Biserica ortodoxă şi şcoala românească, construită în apropierea ei, au fost un important centru spiritual şi cultural pentru românii din toată Ţara Bârsei,astazi o cunoastem si sub numele de Biserica Sfantul Nicolae.

Biserica Sfantul Nicolae

  
















       

Sinagoga ortodoxa

       Sinagoga ortodoxă, lăcaşul de cult al adepţilor cultului mozaic a fost construită în 1926, şi a funcţionat până între cele două războaie mondiale, când a fost distrusă şi devastată de legionari.

Casa Hirscher

Casa construită în 1545, denumită Podul Bătuşilor, Casa negustorilor, Casa Hirscher, cea mai mare construcţie la acea vreme din oraş, cu lungimea ei de 67.5 m reflecta puternicul rol comercial al Brasovului.

 

       Prima construcţie datează din 1524 şi este un turn în formă de semicerc. Mai târziu tot platoul a fost înconjurat cu un zid. În 1529 în timpul luptelor dintre regele Ferdinand şi János I. pentru tronul Ungariei, cetatea este ocupată şi distrusă de Petru Rareş. Zidurile ei au fost refăcute, dar peste puţin timp au fost nimicite într-un incendiu. În 1625 cetatea a fost reconstruită şi tot în acea perioadă s-a săpat şi puţul de 81 m adâncime din curtea cetăţii. 

Cetatuia

Piata Sfatului

Din 1520, acest loc atestat ca târg, numită în documente Markplatz, a fost gazda a numeroase târguri. Din 1364 era organizat târgul anual cu participare largă, unde ajungeau şi negustori de peste hotare. Frumoasele case cu arcade din jurul pieţii ar putea povesti multe. În piaţă cândva a existat Stâlpul infamiei, unde au fost judecate şi vrăjitoarele şi se aplicau public pedepse corporale vinovaţilor de diferite fapte. 

    

Poarta Ecaterina

Poarta Ecaterinei este una dintre cele mai vechi, dar cu siguranţă cea mai frumoasă poartă, care şi-a păstrat aspectul original până astăzi. A fost numită porta superior, porta corpus Christi sau porta sanctae Katharinae, ultima denumire este folosită şi în prezent. 

Strada Sforii

      Străduţa îngustă între străzile Cerbului şi Poarta Şchei a cărei existenţă este atestată în documentele din secolul XVII a fost un simplu coridor, pentru a ajuta munca pompierilor. Astăzi este o curiozitate a oraşului. Cei mai curajoşi afirmă că este cea mai îngustă stradă din Europa. Cert este ca lătimea ce variază între 111 şi 135 cm îi conferă titlul de cea mai îngustă stradă a oraşului. Străduţa de 80 de metrii este parcurs de toţi turiştii care ajung în oraş, este locul de întâlnire a îndrăgostiţilor şi nu în ultimul rând, o temă provocatoare pentru fotografi.

Sinagoga neologa

Sinagoga neologică cu trei nave a fost construită în anul 1901, în stil spaniol şi a fost renovată cu ocazia împlinirii a 100 de ani de existenţă.

Poarta Şchei

Poarta Şchei se află lângă Poarta Ecaterina şi a fost construită în perioada 1827 - 1828 cu rolul de a fluidiza traficul mărit din această zonă.

    

Din cauza sistemului religiilor recepte, ortodocşii nu aveau dreptul de a construi edificii de cult în cetate. Astfel şi Biserica Adormirea Maicii Domnului se află ascunsă într-o curte, nu are faţadă la stradă.

Biserica Adormirea Maicii Domnului.



HAIDETI SA NE MAI RECREEM MINTEA CU NISTE MINUNATE PEISAJE.....ALA BRASOVULUI:

Un oras de vis....care si-a pastrat monumentele istorice,spre a arata intregi lumi de unde provenim si din ce cultura ne tragem!Pot spune ca Brasovul se numara ca fiind unul dintre cele mai frumoase orase din Romania!Chiar daca acuma sunt foarte departe de acest minuat oras....pot spune...ca sunt mandra ca sunt brasoveanca!